RADICÁL, -Ă adj. I. 1. Din temelie, complet; fundamental, de bază. ♦ (Despre tratamente, medicamente etc.) Care vindecă complet. 2. Care preconizează, care propagă reforme mari, acțiuni hotărâtoare. 3. În termeni tehnici, în stil neologic. II. 1. Număr care, ridicat la o putere, dă un alt număr. ♦ Simbol matematic (?), care arată operația de extragere de rădăcină. 2. Grup atomic care rămâne neschimbat într-o reacție chimică și care, obișnuit, nu există în stare liberă. 3. (Lingv.) Element primitiv, ireductibil din punct de vedere morfologic, comun mai multor cuvinte care constituie o familie și care conține sensul lexical al cuvântului; rădăcină. [< fr. radical, it. radicale, cf. lat. radicalis < radix – rădăcină]. Vezi definitia »

ITIFÁL s. n. (ant.) falus în erecție care era purtat în procesiunile unor serbări în cinstea zeului Dionysos. (< fr. ityphalle) Vezi definitia »

MARȚIÁL, -Ă, marțiali, -e, adj. 1. (Livr.), Solemn și grav; impunător. 2. Ostășesc, militar; de război. ◊ Curte marțială = tribunal militar instituit în timp de război, de mobilizare sau în timpul unei stări excepționale. Lege marțială = lege care autorizează în unele state folosirea forței armate pentru represiune internă. [Pr.: -ți-al] – Din fr. martial, it. marziale. Vezi definitia »

MONOCLONÁL, -Ă adj. cu descendență pe cale asexuată din același strămoș. (< fr. monoclonal) Vezi definitia »

AREÁL¹ s. n. arie¹ (2); teritoriu de răspândire a unei specii de plante sau de animale, a unui fenomen natural etc. (< germ. Areal) Vezi definitia »