MÁYA s. f. (în fil. indiană) latura fenomenală a realității; aparența înșelătoare, iluzia. ♦ vălul ~ ei = aparență care ascunde ultima esență a lucrurilor sau nimicul. (< fr. maya) Vezi definitia »

CELAYA [seláia], Gabriel (pseud. lui Rafael Mugica) (1911-1991), scriitor spaniol. Poet angajat, printre cei mai importanți ai Spaniei moderne, a publicat culegeri de versuri (unele în colab. cu Amparo Gastón), romane („Lazaro Calla”) și eseuri („Béquer”). Vezi definitia »

MÁYA s. m., adj. invar. 1. S. m. Nume al unei vechi populații indiene din America Centrală. ♦ Limba indiană americană vorbită de această populație. 2. Adj. invar. Care aparține populației maya (1), care se referă la această populație. – Din fr., sp. maya, rus. maĩia. Vezi definitia »

NYÁYA s. f. școală filozofică indiană antică potrivit căreia lumea există obiectiv și se compune din atomi necreați de divinitate, pe care aceasta numai îi combină. (< sanscr. nyaya) Vezi definitia »

PLÁYA s. f. formă de relief care se formează la partea inferioară a pedimentului, prin acumularea și împrăștierea materialelor transportate. (< sp. playa) Vezi definitia »