Definita cuvantului obiectare
OBIECTÁRE s.f. Acțiunea de a obiecta și rezultatul ei; obiecție. [< obiecta].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu obiectare
AUTOCUNOÁȘTERE, autocunoașteri, s. f. Acțiunea de a se autocunoaște.[Pr.: a-u-] – V. autocunoaște. Vezi definitia »
FARADIZÁRE s.f. Tratament al anumitor părți bolnave ale corpului cu ajutorul curenților de inducție; faradoterapie. [Gen. -iei. / cf. fr. faradisation]. Vezi definitia »
PAVÁRE, pavări, s. f. Acțiunea de a pava și rezultatul ei; pavaj. – V. pava. Vezi definitia »
BÂZÂITOÁRE, bâzâitori, s. f. Jucărie de copii care produce un bâzâit. [Pr.: -zâ-i-] – Din bâzâi + suf. -(i)toare. Vezi definitia »
TRANȘÁRE s.f. Acțiunea de a tranșa și rezultatul ei. [< tranșa]. Vezi definitia »