Definita cuvantului obiectitate
OBIECTITÁTE s.f. (În filozofia lui Schopenhauer) Forma sub care lucrul în sine, realul, apare ca obiect. [Cf. germ. Objektität, fr. objectité].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu obiectitate
cigaréte, cigaréți, s.m. (reg.) bureți albi comestibili (cresc mulți împreună); micurete, ciuciulete. Vezi definitia »
ACUITÁTE s. f. 1. capacitate senzorială de a percepe excitații foarte slabe; agerime, ascuțime. 2. grad de înălțime pe care îl poate atinge o voce, un instrument muzical. (< fr. acuité) Vezi definitia »
ABÁTE1, abați, s. m. 1. Titlu dat superiorului unei abații. 2. Titlu onorific acordat unor preoți catolici; persoană care poartă acest titlu. – Din it. ab(b)ate. Vezi definitia »
ALCALINITÁTE s. f. Concentrație în ioni hidroxili a unei soluții. – După fr. alcalinité. Vezi definitia »
FABRICITÁTE s. f. (Livr.) Capacitate a omului de a crea, de a produce bunuri. – Fabrica + suf. -itate. Vezi definitia »