Definita cuvantului obligatoriu
OBLIGATÓRIU, -IE adj. Care are puterea de a obliga (potrivit unei legi); obligațional. ♦ Care trebuie făcut potrivit anumitor legi, care nu este facultativ. [Pron. -riu, var. obligator, -oare adj. / cf. lat. obligatorius, fr. obligatoire].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu obligatoriu
HALVAGÍU, halvagii, s. m. (Rar) Persoană care prepară sau care vinde halva. – Din tc. halvaci. Vezi definitia »
INTERNÓDIU s.n. v. internod. Vezi definitia »
MEMÓRIU s.n. 1. Expunere, dare de seamă amplă privitoare la o chestiune, la un fapt, la o situație. ♦ (La pl.) Culegere de lucrări, conferințe etc. făcute în cadrul unei societăți literare, științifice etc. 2. Cerere în care motivele și faptele sunt expuse pe larg. [Pron. -riu. / < mémoire, după memorie]. Vezi definitia »
VANILÓCVIU s.n. (Liv.) Discurs lipsit de conținut și de concluzii; vorbărie goală. [Pron. -viu. / cf. it. vaniloquio, lat.t. vaniloquium]. Vezi definitia »
COLÓCVIU s. n. 1. convorbire, discuție (științifică); simpozion. 2. formă de examinare a cunoștințelor prin discuții între profesori și studenți, elevi etc. (<lat. colloquium) Vezi definitia »