Definita cuvantului obligație
OBLIGÁȚIE s.f. 1. Datorie; angajament, îndatorire. ♦ Obligațiune (2) [în DN]. ♦ Act prin care cineva se obligă sau este obligat să plătească o sumă sau să (nu) facă un anumit lucru. 2. Datorie morală; motiv de recunoștință. [Gen. -iei, var. obligațiune s.f. / cf. lat. obligatio, fr. obligation, rus. obligațiia].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu obligație
CÓPIE, copii, s. f. 1. Reproducere exactă a unui text, a unei opere de artă, a unei imagini fotografice etc. 2. (Peior.) Imitație servilă și fără valoare, făcută uneori prin mijloace nepermise. 3. Înscris care reproduce întocmai cuprinsul unui alt înscris constatator al unui act juridic. ◊ Copie legalizată = copie despre care un organ de stat competent atestă că este conformă cu originalul. – Din fr. copie, lat. copia. Vezi definitia »
REGURGITÁȚIE, regurgitații, s. f. Întoarcere în gură a alimentelor din stomac sau esofag, care are loc fără efort de vomă. – Din fr. régurgitation. Vezi definitia »
ANOMÍE2 s.f. Neputința de a evoca nume de persoane, de localități etc. [< fr. anomie, cf. gr. an – fără, onoma – nume]. Vezi definitia »
INTERPSIHOLOGÍE s.f. Psihologie care studiază raporturile dintre indivizii unei mulțimi dar nu consideră grupul ca un tot având caractere specifice. [< fr. interpsychologie]. Vezi definitia »
MICROGRAFÍE s.f. Studiul microscopic al unui obiect. [Gen. -iei. / < fr. micrographie, cf. gr. mikros – mic, graphein – a descrie]. Vezi definitia »