Definita cuvantului obturație
OBTURÁȚIE s.f. Obturare. ♦ (Med.) Astupare a unui orificiu sau a unei cavități. ◊ Obturație dentară = astuparea terapeutică a cavității unui dinte cariat. [Gen. -iei, var. obturațiune s.f. / cf. fr. obturation, lat. obturatio].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu obturație
tășúie s.f. (reg.) pungă de piele. Vezi definitia »
TOXICOLOGÍE s.f. Ramură a medicinei care studiază otrăvurile și acțiunea lor asupra organismului. [Gen. -iei. / < fr. toxicologie, cf. gr. toxikon – otravă, logos – studiu]. Vezi definitia »
RESTITÚȚIE s.f. 1. Determinare a unui punct în spațiu pe baza uneia sau a mai multor perspective sau fotograme, care cuprind acest punct văzut din mai multe poziții din spațiu. 2. (În dreptul internațional) Înapoierea de către un stat învins a bunurilor acaparate de el în mod ilegal în timpul războiului de la statul învingător și de la cetățenii acestuia; restituire. [Gen. -iei, var. restituțiune s.f. / cf. lat. restitutio, fr. restitution]. Vezi definitia »
AEROCARTOFILÍE s. f. marcofilie care se ocupă cu ștampilele aplicate pe trimiterile poștale pe calea aerului. (< aero- + cartofilie) Vezi definitia »
MAGOFONÍE s.f. Mare sărbătoare a perșilor, instituită în anul 522 î.e.n. în amintirea masacrării magilor de la Persepolis. [Gen. -iei. / < fr. magophonie, cf. gr. magos – mag, phonos – ucidere]. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z