REDÚCȚIE s.f. 1. Faptul de a reduce. ♦ (Concr.) Copie în mic a unui obiect. ♦ Transpunerea partiturii unei opere sau a unei simfonii pentru pian. ♦ Piesă care permite racordarea tuburilor sau a țevilor de diametre diferite. 2. Operația de punere la loc a unui os luxat sau a unui organ deplasat. 3. Reducere la jumătate a numărului cromozomilor unei celule, care precedă formarea celulelor reproductive. [Gen. -iei, var. reducțiune s.f. / cf. fr. réduction]. Vezi definitia »

FIZIOGNOMONÍE s.f. (Liv.) Tendință de a determina caracterul unui om după fizionomie; fizionomistică. [Pron. -zi-o-. / < fr. physiognomonie, cf. gr. physiognomonia]. Vezi definitia »

HEMATOSCOPÍE, hematoscopii, s. f. (Med.) Examinare a sângelui la microscop. – Din fr. hématoscopie. Vezi definitia »

EXOTIROPEXÍE s.f. (Med.) Operație chirurgicală făcută în scopul extirpării tiroidei. [Gen. -iei. / < fr. exithyropexie]. Vezi definitia »

IZOTERMÍE s. f. stare caracterizată prin menținerea unei temperaturi constante. (< fr. isothermie) Vezi definitia »