Definita cuvantului ocean
OCEÁN s.n. Întindere vastă de apă sărată care acoperă suprafețele dintre continente. ◊ Ocean planetar = ansamblul oceanelor și mărilor globului terestru. ♦ (Fig.) Întindere nemărginită. // (În forma oceano-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) ocean”. [Pron. o-cean, pl. -ne, -nuri. / cf. fr. océan, lat. oceanus, gr. okeanos].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu ocean
-EÁN, -Ă v. -án2. Vezi definitia »
BÓȚMAN, boțmani, s. m. Șef de echipaj pe o navă; cel mai mare în grad dintre marinarii de la bordul unei nave de comerț; nostrom. – Din rus. boțman. Vezi definitia »
CRĂPUȘTEÁN, crăpușteni, s. m. Crăpcean. – Din crap. Vezi definitia »
VIGÁN2, vigáne, s. n. (Trans.) Costum de damă. (din magh. viganó < S. Vigano (n. pr.) = numele unei dansatoare din Viena) [et. și MÉSZ] Vezi definitia »
HIDRACARIÁN, hidracarieni, s. m. (La pl.) Acarieni de origini diferite, adaptați la viața acvatică; (și la sg.) animal care face parte din această categorie. [Pr.: -ri-an] – Din fr. hydracariens. Vezi definitia »