Definita cuvantului oclusiv
OCLUSÍV, -Ă adj. Care închide. ◊ Consoană oclusivă (și s.f.) = consoană care se pronunță prin ocluzia canalului bucal; explozivă. [Var. ocluziv, -ă adj. [< fr. occlusif].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu oclusiv
COORDINATÍV, -Ă adj. legătură ~ă = legătură ce apare în combinațiile complexe, realizată prin intermediul unei perechi de electroni provenind numai de la unul dintre atomii participanți la legătură. (< fr. coordinatif) Vezi definitia »
DECLÍV, -Ă adj. Care coboară în pantă. [< fr. déclive]. Vezi definitia »
GENERATÍV, -Ă adj. 1. care generează, care permite reproducerea; referitor la generație (1). 2. gramatică ~ă = gramatică bazată pe analiza regulilor de formare a frazelor corecte într-o limbă. (< engl. generative, fr. génératif) Vezi definitia »
PORTATÍV2, -Ă, portativi, -e, adj. Ușor de purtat sau de transportat; portabil, transportabil. ◊ Dicționar portativ = dicționar de format mic, ușor de mânuit. – Din fr. portatif. Vezi definitia »
OSTENTATÍV, -Ă, ostentativi, -e, adj. Făcut cu intenția de a pune ceva în evidență, de a impresiona, de a provoca; demonstrativ, provocator, ostentatoriu. – Din it. ostentativo, germ. ostentativ. Vezi definitia »