BUTÁN, butani, s. m. Hidrocarbură saturată, cu patru atomi de carbon în moleculă, care se găsește în gazele de sondă și de cracare sau se obține pe cale industrială. – Din fr. butane. Vezi definitia »

LIMÁN, limanuri, s. n. 1. Țărm, mal; (înv.) port. ◊ Expr. A ieși la liman = a scăpa dintr-o primejdie; a ajunge la o situație mai bună. A duce (sau a scoate) la (un) liman (sau la liman bun) = a scăpa (pe cineva) dintr-o situație grea; a salva. A ajunge la (un) liman sau a ajunge limanul = a atinge ținta dorită. ♦ Fig. Adăpost, refugiu. 2. Lac rezultat prin bararea cu aluviuni a gurii de vărsare a unui râu. [Pl. și: limane] – Din (1) tc. liman, (2) rus. liman, ucr. lyman. Vezi definitia »

ÁTMAN (cuv. indian) s. n. (În brahmanism) Sufletul individual identic cu sufletul lumii; principiul unificator pentru toate ființele și lucrurile din lume, ca și pentru Universul ca tot; conștiința pură care depășește suferința existențială. Vezi definitia »

margean Vezi definitia »

TAHITIÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Tahiti. ◊ (s. f.) limbă polineziană vorbită în Tahiti. (< fr. tahitien) Vezi definitia »