HÚMUS s. n. Amestec de substanțe organice amorfe aflat în sol, care îi condiționează fertilitatea și care este rezultat din transformarea materialului vegetal sub acțiunea microorganismelor. – Din fr., lat. humus, germ. Humus. Vezi definitia »

ÓCULUS s. n. fereastră circulară de mici dimensiuni, a unor biserici romanice, sau de epocă gotică timpurie. (< fr. oculus) Vezi definitia »

COMPÚS, -Ă, compuși, -se, adj., s. m. 1. Adj. Alcătuit din mai multe părți sau elemente; combinat. ◊ (Muz.) Măsură compusă = măsură formată din fracțiuni ale măsurii simple. (Gram.) Timp compus = timp format cu ajutorul unui verb auxiliar. (Bot.) Frunză compusă = frunză cu limbul constituit din mai multe foliole, dispuse pe un ax principal. Inflorescență compusă = inflorescență constituită din mai multe inflorescențe simple. Fruct compus = fruct constituit din mai multe fructe concrescute pe aceeași axă. 2. S. m. (Chim.) Combinație (4); corp compus (1). – V. compune. Vezi definitia »

CÚMULUS s. m. Formație de nori groși, albicioși, cu aspect de grămezi izolate, al căror contur se modifică neîncetat și care apar la înălțimi de peste 1000 m, semnalând timp frumos. – Din fr., lat. cumulus. Vezi definitia »

CLÓNUS s.n. (Med.) Serie de convulsii (1), denotând existența unei leziuni a centrilor nervoși motori superiori; clonie. [< fr. clonus, cf. gr. klonos – agitație]. Vezi definitia »