Definita cuvantului ofertoriu
OFERTÓRIU s.n. (Bis.) Parte a liturghiei catolice care urmează după citirea evangheliei și când preotul face consacrația pâinii și vinului de împărtășanie. [Pron. -riu. / cf. it. offertorio, lat.t. offertorium].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu ofertoriu
INTERMÚNDIU s. n. nume dat de filozofii epicurieni spațiilor goale dintre lumile infinite, locul fericit al existenței netulburate a zeilor. (< lat. intermundia) Vezi definitia »
sacfíu, sacfíi, s.m. (înv.) garoafă. Vezi definitia »
PANCRÁȚIU s.n. Exercițiu atletic la greci, compus din trântă și pugilat. [Pron. -țiu. / < fr. pancrace, cf. gr. pankration < pas – tot, kratos – forță]. Vezi definitia »
ARPÉGIU, arpegii, s. n. (Muz.) Înlănțuirea treptelor principale dintr-o gamă; acord executat prin această înlănțuire. – It. arpeggio. Vezi definitia »
SACRIFÍCIU s. n. 1. jertfă adusă unei divinități. 2. renunțare benevolă la ceva în interesul cuiva. 3. efort, cheltuială făcută în vederea unui scop oarecare. (< fr. sacrifice, lat. sacrificium) Vezi definitia »