Definita cuvantului ofertoriu
OFERTÓRIU s.n. (Bis.) Parte a liturghiei catolice care urmează după citirea evangheliei și când preotul face consacrația pâinii și vinului de împărtășanie. [Pron. -riu. / cf. it. offertorio, lat.t. offertorium].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu ofertoriu
chiulhaníu (chiolhaníu), -ie, adj. și s.m. (înv.) viclean. Vezi definitia »
TURUNGÍU, -ÍE, turungii, adj. (Înv.) Portocaliu. – Tc. turuncu. Vezi definitia »
OBLIGATÓRIU, -IE adj. care are puterea de a obliga; obligațional. ◊ care trebuie făcut potrivit anumitor legi, care nu este facultativ; impus. (< lat. obligatorius, fr. obligatoire) Vezi definitia »
spuríu s.n. (înv.) 1. (în forma: șpurius) presimțire, bănuială. 2. fler, perspicacitate. Vezi definitia »
RALÍU s.n. Întrecere automobilistică de regularitate și rezistență, organizată pe parcursul a sute sau mii de kilometri pe drumuri cu diferite dificultăți, deschise traficului rutier obișnuit. [< engl., fr. rallye]. Vezi definitia »