PÁRIA¹ s. m. inv. 1. (în India, la brahmani) om care nu face parte din nici o castă, lipsit de orice drepturi. 2. (fig.) om disprețuit de toată lumea, lipsit de drepturi. (< fr., it. paria) Vezi definitia »

STRIÁ, striez, vb. I. Tranz. A produce striații pe suprafața unui obiect. [Pr.: stri-a] – Din fr. strier. Vezi definitia »

zoralía (dans) (înv., reg.) s. f. art., neart. zoralíe, g.-d. art. zoralíei Vezi definitia »

ELOGIÁ vb. I. tr. A lăuda, a aduce elogii, a preamări. [Pron. -gi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < it. elogiare, fr. élogier]. Vezi definitia »

SAIÁ², saiele, s. f. (Reg.) Adăpost (improvizat) pentru vite, în special pentru oi. [Pr.: sa-ia] – Din tc. saye „umbră”. Vezi definitia »