Definita cuvantului oficiu
OFÍCIU s.n. 1. Serviciu (administrativ); local, birou al acestui serviciu. ◊ Din oficiu = fără a fi cerut; ca un serviciu obligatoriu; (în mod) oficial. 2. Funcție, îndatorire, slujbă. 3. (la pl.) Servicii, ajutoare, înlesniri. ◊ Bune oficii = intervenție diplomatică a unui stat în vederea împăcării unor state în litigiu sau beligerante. 4. Slujbă religioasă. 5. Mică încăpere lângă sufragerie în care se depozitează cele necesare pentru servirea mesei; cămară. [Pron. -ciu, var. ofițiu s.n. / cf. lat. officium, germ. Offizium, fr. office].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu oficiu
sulfeníu, -íe, adj. (reg.) care este de culoare roșie, cu o nuanță slabă de liliachiu. Vezi definitia »
SINÉDRIU, sinedrii, s. n. (Înv.) Sfat, consiliu bisericesc. – Din ngr. synédhrion. Vezi definitia »
RÁDIU s.n. Element radioactiv asemănător din punct de vedere chimic cu bariul, întrebuințat în fizică și medicină. [Pron. -diu, var. radium s.n. / < fr. radium]. Vezi definitia »
prundăríu, -íe, adj. (reg.; despre terenuri) nisipos. Vezi definitia »
CONSISTORIU, consistorii, s. n. 1. Adunare de cardinali convocată de papă. 2. Adunare de pastori sau de rabini. 3. Organ administrativ și disciplinar în conducerea unor biserici. – Din lat. consistorium, fr. consistoire. Vezi definitia »