APERCÉPȚIE s.f. Intervenție în percepția umană, a experienței cognitive anterioare a individului. ♦ (Estet.) Modalitatea conștientizării atitudinii estetice, caracterul reflexiv al percepției artistice, conștiința autodeterminării formei artistice în procesul de creație. [Gen. -iei, var. apercepțiune s.f. / cf. fr. aperception, germ. Apperzeption < lat. ad – la, perceptio – cunoaștere]. Vezi definitia »

latréie s.f. (înv.) închinăciune, cult, slujbă, închinare. Vezi definitia »

HIPOAZOTEMÍE s. f. diminuare a cantității de azot din sânge. (< fr. hypoazotémie) Vezi definitia »

NOCICÉPȚIE s. f. senzație inițială la contactul cu stimulul dureros. (< fr. nociception) Vezi definitia »

BRAHILOGÍE s. f. elipsă constând în evitarea repetării unui element al frazei, exprimat anterior; brevilocvență. (< fr. brachylogie) Vezi definitia »