SARDEÁ, sardele, s.f. (Iht.) Pește marin, numit și sardină (pl. sardine), din subordinul clupeizi, din care fac parte și heringul, șprotul, hamsia și scrumbia, foarte asemănătoare unele cu altele în anumite stadii de dezvoltare. Sardeaua este de culoare albă-albastră-verde, atinge o lungime de 18-25 cm, iar la maturitate are corpul gros și carnea foarte grasă (Sardina pilchardus). Peștele matur se comercializează ca pilchard. Peștii de max. 16 cm apar în comerț sub formă de conserve de sardine, dar acestea conțin adesea și heringi de mici dimensiuni sau șprot. Prin sardelă (pl. sardele) sau sardeluță se înțelege, de obicei, hamsia, și nu niste sardine de mici dimensiuni. Vezi definitia »

vâlceá / vâlcícă s. f., art. vâlceáua / vâlcíca, g.-d. art. vâlcélei; pl. vâlcéle, art. vâlcélele Vezi definitia »

FRIGANEÁ, friganele, s. f. Felie de pâine albă muiată în lapte și ouă, apoi prăjită în grăsime. [Var.: frigănéa s. f.] – Din ngr. frighaniá. Vezi definitia »

MĂSEÁ, măsele, s. f. 1. Fiecare dintre dinții mari (terminați cu o suprafață plată) fixați în partea posterioară a maxilarelor, după canini, la om și la unele animale, servind la zdrobirea și la măcinarea alimentelor; molar¹. ◊ Măsea de minte = fiecare dintre cele patru măsele care apar la sfârșitul adolescenței. ◊ Expr. (Oltean) cu douăzeci și patru (sau cu gura plină) de măsele = (om) voinic și isteț, descurcăreț, abil. A-i crăpa (cuiva) măseaua (sau măselele) (în gură) = a fi nerăbdător, a avea mare nevoie de ceva. A trage (sau a o lua) la măsea = a bea mult, a fi bețiv. N-ajunge nici pe o măsea = e foarte puțin, e insuficient. A nu avea ce pune (sau a nu ajunge) (nici) pe o măsea sau nici cât (să) pui pe o măsea = a avea foate puțin (de mâncare). A lepăda, a arunca etc. (pe cineva sau ceva) ca pe o măsea stricată = a se debarasa (de cineva sau ceva) fără părere de rău. 2. Compus: (Bot.) măseaua-ciutei = mică plantă erbacee din familia liliaceelor, cu flori roșii, cu frunze pătate roșu-brun (Erythronium dens canis). 3. Nume dat mai multor obiecte sau părți de obiecte asemănătoare, ca formă sau ca funcție, cu măseaua (1) (la roata morii, la grindeiul de la piuă, la grapă, leucă, tălpile saniei, bocanci etc.) – Lat. maxilla „maxilar”. Vezi definitia »

a lăsa grea expr. (d. bărbați) a lăsa (o femeie) gravidă. Vezi definitia »