ABIENTÍN s. n. Substanță rășinoasă extrasă din lemnul de brad, care se prezintă sub formă de cristale incolore, solubile în apă și în alcool. [Pr.: -bi-en-] – Din fr. abiéntin. Vezi definitia »

SATURNÍN², -Ă adj. 1. referitor la plumb. 2. (despre boli) provocat de plumb sau de compușii acestuia. (< fr., germ. saturnin) Vezi definitia »

CISALPÍN, -Ă adj. (în raport cu Roma) dincoace de Alpi, în nordul Italiei. (< lat. cisalpinus, fr. cisalpin) Vezi definitia »

AFÍN, -Ă adj. Înrudit. // s.m. și f. Rudă prin alianță. [< lat. affinis]. Vezi definitia »

PALATÍN², -Ă adj. referitor la cerul gurii, din regiunea palatului; palatal. ◊ (s. n.) os pereche în porțiunea posterioară a feței, la formarea palatului dur. (< fr. palatin) Vezi definitia »