OJÓG, (1) ojoage, s. n., (2) ojogi, s. m. (Reg.) 1. S. n. Băț (cu o cârpă udă la un capăt) folosit pentru a curăța cuptorul de spuză, pentru a mișca jarul etc. 2. S. m. Fig. Om înalt și subțire. [Var.: ojóc s. n.] – Din magh. azsag. Vezi definitia »

PALEOZOOLÓG, -Ă, paleozoologi, -ge, s. m. și f. Specialist în paleozoologie. [Pr.: -le-o-zo-o-] – Din germ. Paleozoolog. Vezi definitia »

FTIZIOLÓG, -Ă, ftiziologi, -ge, s. m. și f. Medic specialist în ftiziologie. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. phtisiologue. Vezi definitia »

ORNITOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în ornitologie. [< fr. ornitologue]. Vezi definitia »

SEXOLÓG, -Ă s. m. f. medic specialist în sexologie. (< fr. sexologue) Vezi definitia »