TONSÚRĂ s.f. Podoabă a capului practicată ca semn distinctiv al diverselor ordine călugărești constând în raderea părului, în formă rotundă, din creștetul capului. ♦ Ceremonie a unei astfel de tunsori a părului la consacrarea unui cleric catolic. [Cf. fr. tonsure, cf. lat. tonsura]. Vezi definitia »

RÚSCĂ, ruște, s. f. (Reg.) Rusoaică. – Din ucr. dial. ruska. Vezi definitia »

SFORĂITÚRĂ, sforăituri, s. f. Sforăială. [Pr.: -ră-i-] – Sforăi + suf. -tură. Vezi definitia »

MASÉZĂ s.f. Femeie care execută masaje. [< fr. masseuse]. Vezi definitia »

MÓLDĂ, mólde, s. f. ~ (din germ. Mulde < germ. de sus medie Mulde = copaie (1.), covată (1.) folosită la plămăditul pâinii < prob. transf. din muolter < v. germ. de sus muolt(e)ra, mulhtra < lat. mulotra = găleată întrebuințată la muls < mūlgere = a mulge) [et. WDW] Vezi definitia »