Definita cuvantului onorar
ONORÁR, -Ă adj. (Rar; despre persoane) Care a încetat de a deține o funcție, dar își păstrează titlul și atribuțiile onorifice; onorific (2). // s.n. V. onorariu. [Var. onorariu, -ie adj. / cf. fr. honoraire].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu onorar
PROTESTATÁR, -Ă adj., s. m. f. (cel) care protestează. (< fr. protestataire) Vezi definitia »
VRĂJÁR, vrăjari, s. m. (Reg.) Prăjină, arac. – Vrej + suf. -ar. Vezi definitia »
Bolívar (nume de persoană) (sp.) s. propriu Vezi definitia »
corsár (corsári), s. m. – Pirat. – Var. (înv.) cursariu. It. corsaro, fr. corsaire, și înainte (sec. XVIII) din ngr. ϰουρσάρις. Vezi definitia »
PERIFASCICULÁR, -Ă adj. 1. situat în jurul fibrelor musculare, nervoase sau conjunctive. 2. din jurul fasciculului vegetal conducător care străbate tulpinile, ramurile și frunzele plantelor. (< fr. périfasciculaire) Vezi definitia »