Definita cuvantului onorariu
ONORÁRIU s.n. Sumă oferită pentru un serviciu prestat de o persoană cu profesiunea liberă (avocat, medic etc.). // adj. V. onorar. [Pron. -riu, var. onorar s.n. / cf. fr. honoraires, lat. honorarium].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu onorariu
TABLAGÍU, tablagii, s. m. Jucător pasionat de table2. – Tablă2 + suf. -giu. Vezi definitia »
ELÚVIU s. n. material detritic din dezagregarea rocilor. (< fr. éluvium) Vezi definitia »
vermelíu, -íe, adj. (înv. și pop.) rumen, roșu-închis. Vezi definitia »
taingíu, taingíi, s.m. (înv.) persoană care împarte sau primește un tain, o porție, de hrană, de bani, de moștenire. Vezi definitia »
médiu (médii), s. n. – Ambianță, mijlocire. Lat. medium (sec. XVIII). – Der. mediat, adj., din fr. médiat; imediat, adj., adv., din fr. immédiat; median, adj., din fr. médian; mediatiza, vb., din fr. médiatiser; mediator, s. m., din lat. mediator, apare la Radu Popescu (sec. XVIII); mediațiune, s. f., din fr. médiation; medie, s. f. (valoare mijlocie), din lat. media (sec. XIX). Vezi definitia »