panaír s.n. (reg.) târg anual de țară; bâlci, iarmaroc. Vezi definitia »

MIR², miruri, s. n. Untdelemn parfumat și sfințit, întrebuințat la săvârșirea unor ritualuri în biserica creștină. ◊ Expr. A lovi (sau a izbi, a trăsni pe cineva) la mir = a) a lovi (pe cineva) în frunte (mortal); b) a distruge, a nimici. A-i lua (cuiva) mirul = a omorî. – Din sl. miro. Vezi definitia »

NADÍR s. n. (Astronom.) Punct de pe bolta cerească, opus zenitului, situat la intersecția verticalei locului la care ne referim cu emisfera cerească inferioară. – Din fr. nadir. Vezi definitia »

nir, niri, s.m. (reg.) pasăre de baltă; corcodel. Vezi definitia »

Fir normal de pescuit fabricat din polimeri. Echivalent cu guta sau nailon. Vezi definitia »