Definita cuvantului onomastică
ONOMÁSTICĂ s.f. 1. Disciplină care studiază numele proprii. 2. Totalitatea numelor proprii dintr-o limbă; onomatologie. [Gen. -iei. / < fr. onomastique].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu onomastică
geántă (génți), s. f. – Poșetă, servietă. – Mr. ceantă. Tc. canta (Șeineanu, II, 188), cf. ngr. τσάντα, bg. čanta. Vezi definitia »
postoroáncă (postoroánce), s. f. – Bară de fier care leagă osia carului de hulubă. Rut. postoronok „latură” (Tiktin). În Mold. Vezi definitia »
ojínă, ojíne, s.f. (reg.) gustare la orele 4-5 după masă. Vezi definitia »
tăfărágă, tăfărắgi, s.f. (reg.) 1. brânză de vacă. 2. mâncare proastă. Vezi definitia »
CHIBERNÉTICĂ s.f. v. cibernetică. Vezi definitia »