PRECEPTÓR, preceptori, s. m. Persoană însărcinată cu educarea și instruirea particulară a unui copil (dintr-o familie bogată). – V. meditator, pedagog, educator. [Acc. și: precéptor] – Din fr. précepteur, lat. praeceptor. Vezi definitia »

cititor, -oare, cititori, -oare s. m., s. f. bețiv. Vezi definitia »

SUFLEOR FLö'R/ s. m. cel care suflă actorilor, în timpul repetițiilor sau la reprezentații, replicile pe care urmează să le spună. (< fr. souffleur) Vezi definitia »

Locuitor al orasului husi , poreclit zrz. Statura mintala : incult ! Vezi definitia »