PICHÉT³, (I) pichete, s. n., (II) picheți, s. m. I. S. n. 1. Subunitate însărcinată cu asigurarea securității trupelor aflate în marș. 2. (Adesea urmat de determinarea „de grăniceri”) Subunitate însărcinată în trecut cu paza unui sector al frontierei. ♦ Clădire în care își avea sediul această subunitate. 3. Grup organizat (de militari sau de civili) însărcinat cu apărarea sau cu paza unui obiectiv important, cu stingerea incendiilor într-o întreprindere etc. ♦ (În sintagma) Pichet de grevă = detașament de muncitori greviști care stau de gardă la poarta întreprinderii lor pentru a preveni pe muncitorii din afară despre declanșarea grevei și pentru a împiedica pătrunderea în întreprindere a spărgătorilor de grevă. II. S. m. Țăruș de lemn sau de metal care se înfige în pământ pentru a marca un punct al unei alinieri sau al unui traseu, locul unde urmează să fie plantat un puiet de arbore etc. – Din fr. piquet, germ. Pikett, rus. piket. Vezi definitia »

mischét s. n. – Varietate de struguri tămîioasă. – Var. mișchet. Tc. misket, din per. mušk (Șeineanu, II, 261; Berneker, II, 62), cf. bg. misk. Vezi definitia »

POMÉT¹, pometuri, s. n. Grădină cu pomi fructiferi, livadă; (la sg.; colectiv) mulțime de pomi fructiferi. – Lat. pometum. Vezi definitia »

scorușét s.n. (reg.) desiș (de scoruși). Vezi definitia »

BEAUFRET [bofré], Jean (1907-1982), filozof francez. A purtat un dialog permanent cu M. Heidegger pe tema „gîndirii diferenței dintre ființă și Fiind”, specifică filozofiei grecești și „uitată” de moderni („Dialog cu Heidegger”). Vezi definitia »