STEGOZÁUR s.m. Reptilă erbivoră uriașă fosilă din mezozoic, care avea pe spate niște plăci osoase ascuțite. [Pron. -za-ur. / < fr. stégosaure, cf. gr. stegos – acoperiș, sauros – șopârlă]. Vezi definitia »

SEMIOBSCÚR, -Ă adj. 1. pe jumătate obscur, întunecos. 2. (fig.) parțial neclar, ascuns, tainic. (< semi- + obscur) Vezi definitia »

SÍNGUR, -Ă, singuri, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care nu este însoțit de nimeni, fără nici un tovarăș, fără altcineva. ♦ Singuratic (1), solitar, izolat, retras; părăsit. 2. Prin forțele sale, fără ajutorul, intervenția, îndemnul, voia cuiva; din proprie inițiativă. ♦ De la sine. 3. (Precedând substantivul) Numai unul; unic. Singurul drum spre oraș. ♦ (În construcții negative) Nici un. Nu putea articula un singur cuvânt. ♦ (Adverbial) Numai, doar. Singur tu nu mi-ai plăcut. 4. (Determină subiectul sau obiectul; uneori ține locul numelui) (Eu sau tu, el etc.) însumi (însuți, însuși etc.) chiar cu (sau tu, el etc.) în persoană. Am eu singur grijă. – Lat. singulus. Vezi definitia »

PLEUR- v. pleuro-. Vezi definitia »

AUGÚR², auguri, s. m. (În antichitatea romană) Preot care pretindea că poate prevesti viitorul după zborul, cântecul sau măruntaiele păsărilor. [Pr.: au-] – Fr. augure (lat. lit. augur). Vezi definitia »