Definita cuvantului orientare
ORIENTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) orienta; orientație; (p. ext.) direcție, sens. ♦ (Mat.) Alegere a unei ordini din două ordini totale, opuse. ◊ Orientare profesională = alegerea carierei pentru un individ, efectuată cu ajutorul testelor. ♦ (Fig.) Tendință, înclinare; convingere, concepție. [< orienta].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu orientare
BALIZÁRE, balizări, s. f. Acțiunea de a baliza. Vezi definitia »
REDISTRIBUÍRE s.f. Acțiunea de a redistribui și rezultatul ei; reîmpărțire. [< redistribui]. Vezi definitia »
NEDETERMINÁRE s. f. incertitudine, imprecizie. ◊ (mat.) lipsă de determinare a valorii unei mărimi. (< ne- + determinare) Vezi definitia »
acvaplánare (-va-pla-) s. f., g.-d. art. acvaplanắrii Vezi definitia »
CIOCĂNITOÁRE, ciocănitori (ciocănitoare), s. f. Nume dat mai multor specii de păsări agățătoare de pădure cu aripile scurte, cu cioc conic, puternic, care ciocănesc coaja copacilor, distrugând insectele dăunătoare și larvele lor; ghionoaie. – Ciocăni + suf. -toare. Vezi definitia »