VEHÍCUL s. n. 1. mijloc de transport, cu sau fără autopropulsie, terestru, subteran, în aer sau pe (sub) apă. 2. orice servește a transporta, a transmite un lucru; mijloc de transmitere a unei boli etc.; vector (I, 2). ◊ mediu de dispersie a substanțelor active care intră în componența medicamentelor. 3. dispozitiv optic care dă imaginea dreaptă în lunetele terestre. (< fr. véhicule, lat. vehiculum) Vezi definitia »

INCREDÚL, -Ă, increduli, -e, adj. (Rar) Care nu crede ușor ceva, care este greu de convins; neîncrezător. – Din fr. incrédule, lat. incredulus. Vezi definitia »

BREAZUL, George (pe numele adevărat Gheorghe N. Georgescu) (1887-1961, Amărăștii de Jos, jud. Dolj), muzicolog și folclorist român. Prof. univ. la București. A pus bazele „Archivei Fonogramice” din București. Unul dintre întemeietorii istoriografiei muzicale românești („Patrium carmen”). Studii muzicologice. Critică muzicală. Vezi definitia »

a-i sări bâzdâcul expr. a se înfuria. Vezi definitia »

atributul adjectival se exprima prinädjectiv propriu-zis sau provenit din participiunumeral-cu valoare adjectivala Vezi definitia »