CULÉE s. f. 1. masiv de zidărie care prin masa sa rezistă la împingerea unui arc, a unei bolți sau arcade. ◊ fiecare dintre cele două picioare ale unui pod, pe maluri. 2. canal prin care metalul topit se scurge din tiparul piesei. (< fr. culée) Vezi definitia »

VERBENACÉE s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate, având ca tip verbina; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. verbénacées]. Vezi definitia »

UVÉE s.f. Strat pigmentar al irisului (I 1). (din fr. uvée) Vezi definitia »

FUZÉE s.f. Corp de formă aerodinamică, care poate înainta în atmosferă datorită forței de reacție a gazelor arse care ies dintr-un efuzor; rachetă (2) [în DN]. [Pron. -ze-e, pl. invar., var. fuzeu s.n. / < fr. fusée]. Vezi definitia »

!almée s.f., art. alméea, g.-d. almée, art. alméei; pl. almée Vezi definitia »