ANOMALÍE (‹ fr., lat.) s. f. Abatere de la normal, de la regulă; spec., abatere de la caracterul normal al contrucției sau formei unui organ, a unei părți a corpului sau a întregului organism; (în sens larg) malformație congenitală. ♦ A. de temperatură = abatere a temperaturii medii a unui punct față de valorile medii multianuale. ♦ A. geochimică = deviație a conținutului în elemente chimice al unei porțiuni de teren față de fondul general al regiunii sau al scoarței terestre. ♦ A. geofizică = deviație a caracteristicilor geofizice, evidențiață prin măsurători pe o anumită suprafață, în raport cu fondul general al regiunii sau scoarței Pămîntului. ♦ A. magnetică = deviație a cîmpului magnetic al Pămîntului de la valorile normale. Poate fi: continentală (supr. 10-100.000 km²; ex. a.m. din Siberia de Est), regională (1-10 km²) și locală, datorată prezenței zăcămintelor de fier; ex. a.m. de la Krivoi Rog, Kursk. Vezi definitia »

RELÍGIE s. f. 1. formă a conștiinței sociale caracterizată prin credința într-o divinitate, într-o ființă supranaturală, creatoare și guvernatoare a cosmosului și prin oficierea unui cult; confesiune. 2. (fig.) crez; cult; lucru sfânt. (< fr. religion, lat. religio, germ. Religion) Vezi definitia »

ACROPATÍE s.f. (Med.) Afecțiune localizată la extremități. [Gen. -iei. / < fr. acropathie, cf. gr. akron – extremitate, pathos – boală]. Vezi definitia »

OXITONÍE s.f. (Lingv.) Accentuare a unui cuvânt pe ultima silabă. [Gen. -iei. / cf. fr. oxytonisme]. Vezi definitia »

HISTEROGRAFÍE, histerografii, s. f. (Med.) Radiografie a uterului. – Din fr. hystérographie. Vezi definitia »