IÓNIU s. n. element radioactiv, izotop al toriului. (< germ. Ionium, fr. ionium) Vezi definitia »

MLĂDÍU, -ÍE, mlădii, adj. Mlădios (2). – Mladă + suf. -iu. Vezi definitia »

AZURÍU, -ÍE, azurii, adj. (Adesea substantivat) Albastru deschis; bleu. – Azur + suf. -iu. Vezi definitia »

ZBANGHÍU, -ÍE, zbanghii, adj. 1. (Despre ochi; p. ext. despre oameni) Sașiu. 2. (Despre oameni și despre manifestările lor) Neastâmpărat, flușturatic, zvăpăiat; aiurit. [Var.: spanchíu, -íe, șpanchíu, -íe adj.] – Cf. țig. bango „răsucit, strâmbat, schilodit”. Vezi definitia »

VÁLIU, valii, s. m. (În Imperiul Otoman) Guvernator al unui vilaiet. – Din tc. vali. Vezi definitia »