ZORNĂITÚRĂ, zornăituri, s. f. Zornăit. [Pr.: -nă-i-] – Zornăi + suf. -tură. Vezi definitia »

scofleájă, scofléje și scofléji, s.f. (reg.) 1. coajă de dovleac folosită adesea ca recipient. 2. bucată de dovleac copt, bun de mâncat. 3. scăfârlie. 4. om prost, fără minte. 5. om bătrân, slab, scofâlcit. Vezi definitia »

păscălitúră, păscălitúri, s.f. (înv. și reg.) prezicere, profeție pe baza pascaliei. Vezi definitia »

PISĂLOGEÁLĂ, pisălogeli, s. f. (Fam.) Faptul de a pisălogi; vorbire care plictisește, sâcâială, cicăleală. – Pisălogi + suf. -eală. Vezi definitia »

PARIZIÁNCĂ, parizience, s. f. Pariziană. [Pr.: -zi-an-] – Parizian + suf. -că. Vezi definitia »