ȚÂRÍCĂ s. f. (Reg.) Diminutiv al lui țâră; țârucă, țârișoară. – Țâră + suf. -ică. Vezi definitia »

CREATÍNĂ s.f. (Biol.) Substanță azotată din sânge, rezultată din metabolismul protidelor. [Pron. cre-a-. / < fr. créatine]. Vezi definitia »

BIELÉTĂ s. f. bielă de dimensiuni mici, articulată la capătul unei biele principale. (< fr. biellette) Vezi definitia »

POLIGENÉZĂ s. f. Concepție după care fenomenele biologice, sociale, lingvistice etc. nu derivă dintr-un izvor unic, ci au origini multiple. – Poli- + geneză. Cf. fr. polygénisme. Vezi definitia »

TOXÍNĂ s. f. substanță organică cu acțiune toxică produsă de bacterii, de unele ciuperci etc. (< fr. toxine) Vezi definitia »