LOGOPLEGÍE, logoplegii, s. f. (Med.) Imposibilitate de a pronunța unele cuvinte sau sunete; afazie, alalie. – Din fr. logoplégie. Vezi definitia »

SEMASIOLOGÍE s. f. Semantică (I 1). [Pr.: -si-o-] – Din fr. sémasiologie. Vezi definitia »

MICROLOGÍE s.f. Termen folosit pentru a desemna acea parte a anatomiei care studiază celulele. V. citologie. ♦ Tratat despre microorganisme. [Gen. -iei. / < fr. micrologie, cf. gr. mikros – mic, logos – știință]. Vezi definitia »

SHAKESPEAROLOGÍE s. f. studiul vieții și operei lui Shakespeare. (< Shakespeare + -logie) Vezi definitia »

IERBĂRÍE, ierbării, s. f. 1. (Cu sens colectiv) Plante ierboase (crescute spontan); bălării, buruieni. 2. (Înv.) Provizie de praf de pușcă; depozit, magazie în care se păstra praful de pușcă. – Iarbă + suf. -ărie. Vezi definitia »