ZOOPATÍE, zoopatii, s. f. (Med.) Delir în care bolnavul crede că are animale în sau pe corp. – Din fr. zoopathie. Vezi definitia »

ADENOLOGÍE s. f. studiul științific al glandelor. (< fr. adénologie) Vezi definitia »

CLORURÁȚIE s.f. Clorurare. [Gen. -iei. / < fr. chloruration]. Vezi definitia »

a face de petrecanie expr. a omorî, a ucide. Vezi definitia »

EXCÉPȚIE s. f. 1. ceea ce nu se conformează unei reguli generale; abatere de la o normă (generală); o complement circumstanțial de ~ = complement care desemnează obiectul sau faptul ce exprimă o excepție în raport cu subiectul, cu numele predicativ sau cu complementul; propoziție de ~ = propoziție circumstanțială care corespunde complementului circumstanțial de excepție; cu ă = afară de...; fără ~ = fără deosebire; de ~ = excepțional. 2. mijloc de apărare în justiție care tinde să schimbe soluționarea cazului sau să atace forma de judecată. (< fr. exception, lat. exceptio) Vezi definitia »