INCANTÁȚIE, incantații, s. f. (Livr.) Formulă magică, cântată sau recitată (pentru a obține un efect supranatural). ♦ Fig. (Stare de) încântare; farmec, delectare. – Din fr. incantation. Vezi definitia »

SIMPLIFICÁȚIE s.f. (Rar) Simplificare. [Gen. -iei. / < fr. simplification]. Vezi definitia »

HISTOTOMÍE s. f. secționare chirurgicală a unui țesut organic. (< fr. histotomie) Vezi definitia »

HIGROLOGÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul umidității atmosferei. [Gen. -iei. / < fr. hygrologie]. Vezi definitia »

EMASCULÁȚIE s.f. (Liv.) Emasculare; castrare. ♦ Impotență. [Gen. -iei. / < fr. émasculation]. Vezi definitia »