PERCÚȚIE s. f. 1. metodă de explorare clinică care permite diagnosticarea după sunetul rezultat prin lovirea înceată și repetată a regiunii examinate. 2. lovire, ciocnire, izbire. ♦ instrument de ~ = instrument muzical care emite sunete prin lovirea unei membrane, lame etc. ◊ grupă din orchestră din astfel de instrumente. 3. lovire de către percutor a capsei unui cartuș, a unui focos. (după fr. percussion, lat. percussio) Vezi definitia »

VALVULOTOMÍE, valvulotomii, s. f. (Med.) Secționare chirurgicală a unei valvule cardiace. – Din fr. valvulotomie. Vezi definitia »

TELEONOMÍE s. f. 1. teleologie (2). 2. (biol.) concept desemnând finalitatea prezentă în organismele vii. ◊ mod de explicare științifică a comportamentului orientat al sistemelor organice. ◊ mecanism de reglare celulară determinat în mod obiectiv de anumite legități. (< fr. téléonomie) Vezi definitia »

RAPSODÍE s.f. 1. Episod dintr-o scriere epică, recitată și cântată public de rapsozi. ♦ Scriere lirică în versuri, fantezistă și sentimentală, de un colorit pitoresc. ♦ Lucrare formată din fragmente luate din diferite scrieri. 2. Piesă instrumentală scrisă pentru pian sau orchestră într-o formă liberă, al cărei element de bază îl constituie cântecul popular. [Gen. -iei. / cf. fr. rhapsodie, it. rapsodia, lat., gr. rhapsodia]. Vezi definitia »

APORÍE, aporii, s. f. (Înv.) Îndoială, nesiguranță; încurcătură. – Ngr. aporia. Vezi definitia »