Definita cuvantului pană
PÁNĂ s.f. 1. Oprire accidentală a funcționării unei mașini, a unui autovehicul, determinată de defectarea unei piese, de lipsa combustibilului etc. ◊ A rămâne în pană = a fi împiedicat într-o activitate, a se găsi într-o situație (materială) jenantă; a nu avea bani. 2. (Mar.) Orientare a velelor unei nave cu pânze astfel încât să se opună vântului și să rămână pe loc; oprire a unei corăbii. [Pl. pane, pene. / < fr. panne].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu pană
BISULFÚRĂ s.f. Sulfură a cărei moleculă cuprinde doi atomi de sulf și numai un singur atom de celălalt element. [< fr. bisulfure]. Vezi definitia »
FÁLCĂ, fălci, s. f. 1. Fiecare dintre cele două oase ale feței în care sunt fixați dinții; (la oameni) maxilar; (la animale) mandibulă. ◊ Expr. Cu o falcă în cer și (cu) alta (sau una) în pământ = a) (în basme) cu gură enormă, larg deschisă pentru a înghiți tot ce-i iese în cale; b) foarte furios, gata să se certe cu violență. ♦ Partea inferioară a obrazului. ♦ (La insecte) Maxilă. 2. (Tehn.) Element al unui dispozitiv sau al unei mașini, care servește la prinderea unui obiect, a unui material etc., la sfărâmarea ori deformarea unui material etc. – Refăcut din fălci (pl. înv. al lui falce < lat. falx, -cis). Vezi definitia »
JUCĂRIOARĂ, jucărioare, s. f. Diminutiv al lui jucărie; jucărea. [Pr.: -ri-oa-] – Jucărie + suf. -ioară. Vezi definitia »
sămăndílă, sămăndíle, s.f. (reg.) ființă imaginară cu puteri nefaste. Vezi definitia »
GEOFÍTĂ adj., s. f. (plantă) cu organe subterane perene (bulbi, rizomi, tuberculi). (< fr. géophyte) Vezi definitia »