ADOGMATÍSM s.n. Sistem de gândire care este împotriva dogmelor. ♦ Sistem de filozofie a religiei care nu admite dogmele. [< fr. adogmatisme]. Vezi definitia »

FETIȘÍSM s. n. 1. formă timpurie a religiei în comuna primitivă, adorarea fetișurilor. 2. reprezentare denaturată a unor raporturi sociale, transformarea inconștientă a acestora în raporturi între lucruri, cărora li se atribuie însușiri (supra)naturale inerente. 3. (fig.) adorație oarbă, nemotivată. 4. perversiune sexuală (la bărbați), constând în a privi și colecționa obiecte ale persoanei iubite. (< fr. fétichisme) Vezi definitia »

POLISEMANTÍSM s.n. Polisemie. [< fr. polysémantisme]. Vezi definitia »

BOLȘEVÍSM s.n. Curent de gândire politică comunistă, apărut în Rusia la începutul secolului XX; leninism. [< rus. bolșevizm, cf. fr. bolchevisme]. Vezi definitia »

ZWINGLIANÍSM s.n. Doctrină teologică a lui Zwingli și a discipolilor săi, care consideră Biblia ca autoritate supremă, opunând-o dogmelor și formelor de cult catolice, și care tinde a confunda biserica cu statul. [< fr. zwinglianisme, cf. Ulrich Zwingli – umanist și reformator religios elvețian]. Vezi definitia »