Definita cuvantului panică
PÁNICĂ s.f. Spaimă, frică mare, subită, adesea fără temei; teroare. [Gen. -cii. / < fr. panique, cf. it. panico, gr. panikos < Pan – zeul care producea groază călătorilor].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu panică
odobeálă, odobéli, s.f. (înv.) închisoare. Vezi definitia »
-ÍȚĂ2 elem. -er2. Vezi definitia »
MÚLĂ s.f. (Franțuzism) Tipar, formă (în croitorie). [< fr. moule]. Vezi definitia »
BULBOÁCĂ, bulboace, s. f. (Reg.) Vâltoare. – Din bulb[oană] + suf. -oacă. Vezi definitia »
pămúcă s. f. – (Banat, Trans.) Bumbac. Sb. pamuk (Candrea). Vezi definitia »