NOROCÉL, norocele, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui noroc. – Noroc + suf. -el. Vezi definitia »

CÂRCÉL, cârcei, s. m. 1. (Med.) Contracție bruscă și involuntară a mușchilor de la extremități, însoțită de obicei de senzații dureroase. 2. Organ vegetal care are aspectul unui fir răsucit în spirală, cu ajutorul căruia planta se agață de corpurile din jurul ei. 3. (Zool.) Căpușă. – Cf. scr. krč. Vezi definitia »

PRÂSNÉL, prâsnele, s. n. 1. Jucărie mică făcută din lemn, din os, din metal, cu un vârf ascuțit și care se rotește pe o suprafață plană; titirez, sfârlează. ◊ Expr. (Sprinten sau iute) ca prâsnelul (sau ca un prâsnel) = foarte iute, sprinten, ager. ♦ Fig. Copil mic (sau om mic de statură) și foarte vioi. 2. Capătul (conic) inferior al fusului de tors, care face ca fusul să se învârtească mai ușor. 3. Partea interioară a fusului morii, fixată într-una din pietrele acesteia. [Var.: prisnél s. n.] – Pristen (reg. „prâsnel” < bg.) + suf. -el. Vezi definitia »

mușețel s. m. sg. (er.) vulvă. Vezi definitia »

muscél, muscéle, s.n. (reg.) 1. deal înalt de 400 metri. 2. (la pl.) șir de dealuri. 3. imaș (islaz) de vite. Vezi definitia »