POLIGRAFÍE s. f. 1. ramură industrială, procedeele de reproducere grafică a unui text, a unei figuri etc.; tehnică tipografică. 2. ansamblu de întreprinderi care se ocupă cu imprimarea și răspândirea cărților și a altor imprimate. 3. (med.) metodă de înregistrare radiologică, efectuarea mai multor expuneri pe același film în diferite momente funcționale ale organului respectiv. (< fr. polygraphie) Vezi definitia »

OMOTETÍE s. f. (mat.) transformare geometrică în care punctele corespondente sunt coliniare cu un punct fix (centru), distanța față de el crescând sau reducându-se în raport constant. (< fr. homothétie) Vezi definitia »

TAXIDERMÍE s. f. arta împăierii animalelor; dermoplastie. (< fr. taxidermie) Vezi definitia »

PRONÁȚIE s.f. 1. Mișcare de rotație a antebrațului și a mâinii, astfel încât degetul mare se apropie de corp. 2. Poziție aplecată. [Gen. -iei. / < fr. pronation, cf. lat. pronatio < pronare – a se închina la zeii pământului]. Vezi definitia »

OBTUZÍE s. f. bradipsihie caracterizată prin scăderea proceselor de gândire, parafazii și lentoare în înțelegerea întrebărilor și formularea răspunsurilor; obtuzitate. (< fr. obtusion) Vezi definitia »