PREOȚÍE s. f. 1. Calitatea, demnitatea, funcția de preot; popie. 2. (Înv.; cu sens colectiv) Preoțime. [Pr.: pre-o-] – Preot + suf. -ie. Vezi definitia »

APOSTAZÍE s. f. 1. renegare publică a unei credințe religioase, a unor convingeri. 2. răzvrătire împotriva stăpânirii. (< fr. apostasie, lat., gr. apostasia) Vezi definitia »

INTERMODULÁȚIE s.f. (Fiz.) Modulație parazitară a unui semnal electric alternativ. [Gen. -iei. / cf. fr. intermodulation]. Vezi definitia »

vecérnie (-ni-e) s. f., art. vecérnia (-ni-a), g.-d. art. vecérniei; pl. vecérnii, art. vecérniile (-ni-i-) Vezi definitia »

ASTROGRAFÍE s.f. Ramură a astronomiei care se ocupă cu descrierea aștrilor. [Gen. -iei. / cf. fr. astrographie]. Vezi definitia »