TUȘÉU, tușeuri, s. n. 1. Palpare a unui organ anatomic, intern sau a unei cavități anatomice naturale, spre a constata starea lor; metodă de investigarea unei cavități naturale. 2. Felul în care un pianist atinge clapele pianului în timpul execuției unei piese muzicale. 3. (Impr.) Tușă¹ (IV). – Din fr. toucher. Vezi definitia »

GHIȘÉU s.n. Ferăstruică, deschizătură amenajată într-o ușă, într-un perete etc. al unui birou, prin care se poate comunica sau transmite ceva. [Pron. -șeu, var. ghișet s.n. / < fr. guichet]. Vezi definitia »

APOGÉU, apogee, s. n. 1. Punct culminant în dezvoltarea unui fenomen, a unei acțiuni etc. 2. Punctul cel mai depărtat de pământ la care se află un astru pe orbita sa. – Din fr. apogée. Vezi definitia »

POCÂNZÉU, pocânzei, s. m. (Reg.) Persoană care are anumite atribuții în timpul unei nunți țărănești; vornicel. – Et. nec. Vezi definitia »

PRITANÉU s. n. edificiu public în cetățile grecești unde se adunau pritanii pentru diverse treburi politice sau religioase și unde erau găzduiți invitații statului, ambasadorii altor state. (< fr. prytanée, gr. prytaneion) Vezi definitia »