VÚTĂ s. f. 1. lucrare de zidărie în formă de boltă. ◊ porțiune a unei bolți sau arcade între începutul curbei și un punct oarecare de pe aceasta. ◊ partea arcuită a unei porți, a unei ferestre. 2. creasta unui anticlinal; boltă. (<fr. voûte) Vezi definitia »

áceră (ácere), s. f. – Vultur, acvilă. – Var. aciră < Lat. ăquῐla (Pușcariu 10; REW 582; DAR); cf. prov. aigla, fr. aigle, cat. áliga, sp. águila, port. aguia. Cuvîntul rom. este rar, astăzi practic a dispărut. Nu apare în texte vechi nici autentic populare; astfel încît poate fi creație artificială, datorată vreunui filolog latinist din sec. XIX (după cum crede DAR; însă filologul avea, în acest caz, un excepțional simț al limbii). Adevărul este că latiniștii din sec. XIX au inventat forma acvilă, s. f., care încă se mai folosește, în limbajul poetic și heraldic, și der. acvilin, adj. (vulturesc, ca ciocul acvilei, coroiat). Vezi definitia »

CLAUZÚLĂ, clauzule, s. f. Fiecare dintre silabele accentuate de la sfârșitul unui vers care, prin dispunerea lor armonioasă împreună cu silabele neaccentuate, creează un ritm expresiv. ♦ Cuvintele finale ale unei fraze în proză, ale unei strofe sau ale unui vers, dispuse astfel încât să producă un efect expresiv. [Pr.: cla-u-] – Din lat. clausula. Vezi definitia »

lăsculeásă s.f. (reg.) un fel de strugure. Vezi definitia »

DRACUNCULÓZĂ s. f. infecție a țesuturilor subcutanate și profunde provocată de dracuncul, care se manifestă prin tumori. (< fr. dracunculose) Vezi definitia »