perghél (perghéluri), s. n. – 1. Cerc, circumferință. – 2. Arc, zidărie în formă de arc. – 3. (Înv.) Compas. – Megl. pirghel. Tc. pergel ‹ per. perkār (Șeineanu, II, 291; Lokotsch 1635), cf. ngr. περγέλι, alb., bg. pergel. – Der. perghelui, vb. (a trasa, arcuri; a arcui, a da formă de boltă).) Vezi definitia »

cel mai jmecher dintre fraieri .. jmecheru fraierilor Vezi definitia »

pârcălăbél, pârcălăbéi, s.m. (înv.) ajutor de perceptor rural. Vezi definitia »

RĂRICÉL, -EÁ, răricei, -ele, adj. (Adesea adverbial) Rărișor. – Rar + suf. -icel. Vezi definitia »

CERCÉL, cercei, s. m. Obiect de podoabă fixat sau atârnat de ureche. – Lat. circellus. Vezi definitia »