tipós (tiposuri), s. n. – Tip, imagine, figură. Ngr. τύπος (Murnu 57). Sec. XVII, înv. Este dubletul lui tip, s. n. (tip, individ), din fr. type; der. tipic, adj., din fr. typique; tipesă, s. f., din fr. typesse; prototip, s. n., din fr. prototype. Cf. tip. Der. tiposi, vb. (a forma, a compune), sec. XVII, înv., din ngr. τυπόνω, viitor τυπώσω (Tiktin), poate cuvînt identic cu a tiposi, vb. (Trans. de N, a conveni, a-i veni bine). Vezi definitia »

stifós (-oásă), adj. – Aspru, picant, acerb. Ngr. στυφός (Tiktin; Galdi 257). Vezi definitia »

CALCARÓS, -OÁSĂ adj. Care conține calcar. [< calcar + -os]. Vezi definitia »

întunerecós (întunericós), -oásă, adj. (pop., înv.) întunecos. Vezi definitia »

IRELIGIÓS, -OÁSĂ adj. 1. Care nu are religie. 2. Contrar religiei; care nu respectă religia. [Pron. -gi-os. / cf. fr. irréligieux]. Vezi definitia »