ARÁMĂ, (2) arămuri, s. f. 1. Cupru. ◊ Expr. A-și da arama pe față = a-și arăta fondul ascuns (și rău) al firii. 2. (La pl.) Obiecte făcute din aramă (1). – Lat. *aramen (= aeramen). Vezi definitia »

CVÁRTĂ, cvarte, s. f. 1. (Muz.) Intervalul dintre patru note consecutive. 2. Grup de patru conducte electrice, izolate între ele și răsucite, utilizat la cablurile electrice de telecomunicații. 3. (La scrimă) A patra dintre cele opt poziții principale de apărare [Var.: cuártă s. f.] – Din it. quarto, fr. quarte. Vezi definitia »

ZLĂTĂREÁSĂ, zlătărése, s.f. ~ ♦ Femeie care făcea lucrări de zlătar (1). Vezi definitia »

GENTÚȚĂ, gentuțe, s. f. Diminutiv al lui geantă¹; gentuliță. – Geantă¹ + suf. -uță. Vezi definitia »

júlă, júle, s.f. (reg.) 1. femeie cu părul pieptănat îndărăt, cu tâmplele și fruntea goale. 2. femeie sărăcăcios îmbrăcată și încrezută. Vezi definitia »